Posibilitatea de a expune acest proiect pictural în sala «Baptisteriu» a Muzeului Mitropolitan din Iași reprezintă o ocazie excepțională de încadrare tematică și conceptuală în cel mai adecvat «loc», absolut. În proiectul său pictural, Ioana Irimia ne propune o îmbinare fascinantă, concepută și desfășurată în cel mai autentic spirit transdisciplinar, a unor tematici și domenii aparent ireconciliabile în spațiul mental al actualei umanități.
Posibilitatea de a expune acest proiect pictural în sala «Baptisteriu» a Muzeului Mitropolitan din Iași reprezintă o ocazie excepțională de încadrare tematică și conceptuală în cel mai adecvat «loc», absolut. În proiectul său pictural, Ioana Irimia ne propune o îmbinare fascinantă, concepută și desfășurată în cel mai autentic spirit transdisciplinar, a unor tematici și domenii aparent ireconciliabile în spațiul mental al actualei umanități.
Instalația sa picturală, compusă din treizeci și nouă de pânze circulare egale, cu diametrul de 50 de cm, debutează cu o serie de metafore vizuale ce înfățișează ipostaze «tomografice» ale unui făt uman, surprinse de-a lungul celor nouă luni de viață intrauterină, pe care le continuă cu transpuneri picturale originale ale celor treizeci de «trepte» simbolice din scara devenirii morale și spirituale, așa cum sunt ele descrise în tratatul teologic medieval «Scara Raiului», al sfântului Ioan Scărarul. Compozițiile sale circulare sunt inspirate din imaginarul artistic medieval, dar sunt filtrate prin sensibilitatea cromatică specifică spiritului picturii contemporane. În virtutea unei idei străvechi, reactualizată într-o carte recentă a unor autori contemporani francezi (Daniel Meurois și Anne Givaudan — «Cele nouă trepte — o privire spirituală asupra genezei ființei umane»), sufletul omului «coboară» în materie prin intermediul experienței celor nouă luni de sarcină, perioadă în care îi este dat să se adapteze și să uite toată experiența acumulată anterior, pentru a porni o nouă etapă a «elevării» sale spirituale, trecând prin probele «păcatelor» și «virtuților» pe care le va accesa în arcul actualei sale incursiuni terestre.
Instalația sa picturală, compusă din treizeci și nouă de pânze circulare egale, cu diametrul de 50 de cm, debutează cu o serie de metafore vizuale ce înfățișează ipostaze «tomografice» ale unui făt uman, surprinse de-a lungul celor nouă luni de viață intrauterină, pe care le continuă cu transpuneri picturale originale ale celor treizeci de «trepte» simbolice din scara devenirii morale și spirituale, așa cum sunt ele descrise în tratatul teologic medieval «Scara Raiului», al sfântului Ioan Scărarul. Compozițiile sale circulare sunt inspirate din imaginarul artistic medieval, dar sunt filtrate prin sensibilitatea cromatică specifică spiritului picturii contemporane. În virtutea unei idei străvechi, reactualizată într-o carte recentă a unor autori contemporani francezi (Daniel Meurois și Anne Givaudan — «Cele nouă trepte — o privire spirituală asupra genezei ființei umane»), sufletul omului «coboară» în materie prin intermediul experienței celor nouă luni de sarcină, perioadă în care îi este dat să se adapteze și să uite toată experiența acumulată anterior, pentru a porni o nouă etapă a «elevării» sale spirituale, trecând prin probele «păcatelor» și «virtuților» pe care le va accesa în arcul actualei sale incursiuni terestre.
Instalația este împărțită în două registre vizuale și ideatice distincte, ce generează o puternică dimensiune «muzicală» a proiectului său, cu referință directă la acea «muzică a sferelor» despre care Pitagora afirma că ar fi produsă de mecanismele de interacțiune a corpurilor celeste. Formele circulare ale cadrelor și ale personajelor, precum și culorile strălucitoare, cu armonii sofisticate, conferă această puternică notă de muzicalitate imaterială. Dacă primele nouă sunt reprezentări formale cvasi fidele ale dezvoltării unui făt, celelalte treizeci sunt inspirate din surse artistice medievale, din basorelieruri, miniaturi și icoane bizantine dar și din piese aparținând artei occidentale a epocii teologului bizantin Ioan Scărarul, cel care a inspirat-o. Demersul său creativ constă în generarea unor configurații de game și tehnologii cromatice de o acută actualitate, strălucire, frumusețe și complexitate. Juxtapunerile, suprapunerile, contrastele și acordurile subtile includ tonuri saturate de culori acide, specifice picturii urbane actuale, din marile centre ale artelor vizuale planetare. Avem de a face cu influențe vizibile ale artei digitale și ale «gusturilor» cromatice rezultate prin acțiunea sistematică a industriei mass-media asupra conștiinței vizuale a epocii postmoderne.
Instalația este împărțită în două registre vizuale și ideatice distincte, ce generează o puternică dimensiune «muzicală» a proiectului său, cu referință directă la acea «muzică a sferelor» despre care Pitagora afirma că ar fi produsă de mecanismele de interacțiune a corpurilor celeste. Formele circulare ale cadrelor și ale personajelor, precum și culorile strălucitoare, cu armonii sofisticate, conferă această puternică notă de muzicalitate imaterială. Dacă primele nouă sunt reprezentări formale cvasi fidele ale dezvoltării unui făt, celelalte treizeci sunt inspirate din surse artistice medievale, din basorelieruri, miniaturi și icoane bizantine dar și din piese aparținând artei occidentale a epocii teologului bizantin Ioan Scărarul, cel care a inspirat-o. Demersul său creativ constă în generarea unor configurații de game și tehnologii cromatice de o acută actualitate, strălucire, frumusețe și complexitate. Juxtapunerile, suprapunerile, contrastele și acordurile subtile includ tonuri saturate de culori acide, specifice picturii urbane actuale, din marile centre ale artelor vizuale planetare. Avem de a face cu influențe vizibile ale artei digitale și ale «gusturilor» cromatice rezultate prin acțiunea sistematică a industriei mass-media asupra conștiinței vizuale a epocii postmoderne.
Ioana Irimia a declanșat, astfel, posibilitatea captării imediate a atenției publicului familiarizat cu fenomenele picturii contemporane, introducându-l, «prin învăluire», în universul problematicilor și preocupărilor sale. Ea investește fiecare semn și simbol formal cu atribute cromatice atent alese, generând tensiuni și centri vizuali, dinamism și stabilitate, înăuntrul compozițiilor circulare excelent gestionate în economia fiecărei pânze și a ansamblului pe care îl realizează.
Ioana Irimia a declanșat, astfel, posibilitatea captării imediate a atenției publicului familiarizat cu fenomenele picturii contemporane, introducându-l, «prin învăluire», în universul problematicilor și preocupărilor sale. Ea investește fiecare semn și simbol formal cu atribute cromatice atent alese, generând tensiuni și centri vizuali, dinamism și stabilitate, înăuntrul compozițiilor circulare excelent gestionate în economia fiecărei pânze și a ansamblului pe care îl realizează.
Consultă FAQ sau completează formularul și îți răspund cât mai repede.